Diviziunea gravității

După un timp înveți subtila diferență dintre o ținere de mână și înlănțuirea unui suflet. Și înveți că dragostea nu înseamnă a te înclina, iar a avea companie nu înseamnă că ești siguranță. Și începi să înveți că sărutările nu sunt contracte, iar cadourile nu sunt promisiuni. Și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și cu ochii deschiși. Și înveți să-ți așterni toate drumurile de astăzi, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru planuri. Și că planurile de viitor au un fel al lor de a se prăbuși în mijlocul zborului. Iar după un timp înveți că până și răsăritul arde dacă te expui prea mult. Așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi sufletul în loc să aștepți ca altcineva să îți aducă flori. Și înveți că poți cu adevărat îndura, că ești cu adevărat puternică și că tu cu adevărat contezi.

Și înveți și înveți… cu fiecare despărțire, înveți.

(The Division Of Gravity)

Asa mult timp a trecut de cand nu am mai scris aici ca nici nu mai stiu unde trebuie sa dau pentru un post nou….

Dar asta am gasit repede!

Dar ce te faci cand de ceva timp cauti raspunsuri, si cauti, si nu gasesti?! Cand ziua devine prietenul tau de baza in a-ti ocupa mintea cu treburi de munca, iar noaptea devine dusmanul tau, cand nu te lasa sa dormi chinuidu-te cu ganduri, scenarii, griji…?

Dar ce te faci cand iti pierzi si prietenul? Esti pierdut….

Pe zi ce trece, imi apare in gand tot mai des „Se apropie…” Se apropie ziua cand totul se va sfarsi. Ziua care va trece si nu te voi mai vedea, ziua cand obisnuinta va trebui sa paraseasca caminul si sa lase loc altor chiriasi! Ii va lua locul (cu greu, caci obisnuinta s-a instalat bine: a reparat caloriferul, geamurile….da’ ce n-a facut!) Crezi ca-i este asa usor sa plece, dupa ce a investit atatea sentimente? Atatea seri, weekenduri? Oricui i-ar fi mai usor, dar nu si obisnuintei!

Totusi e bine ca in cele din urma cedeaza, vreand-nevrand si mai ales pentru ca-i bate la usa dezobisnuirea. Daca nu vrea cu frumosul, trecem la forta. Cumva tot o dam afara! La naiba cu obisnuinta si cu radacinile ei! Afaraaaaaa!!!! Mi-a otravit sangele!

Si cand va fi plecata dezobisnuirea, o alta obisnuire ii va bate la usa. Usa i se va deschise, ea va patrunde inauntru, ingenuchind si incatusand dezobisnuirea. Iar ciclul se repeta, ca circuitul apei in natura, ca lantul trofic….

Destul cu ce va fi, hai sa ne raportam la trecut si prezent.

………

Nu, sunt prea multe de spus…n-as avea spatiu si timp aici

Insa concluzia este doar una: sfarsitul se apropie cu repezi pasi…

2 ani…

2 ani care n-au mai fost la fel; 2 ani in care zilnic gandul mi-a zburat catre tine; 2 ani goi;

Fiinta draga, imi lipsesti atat de mult! Si desi simt ca de sus veghezi asupra mea, mi-as fi dorit sa fi fost aici, jos, langa noi, sa te mai pot vedea, sa te mai pot strange in brate, sa-ti simt iubirea ce mi-ai purtat-o!

Ai plecat prea devreme si prea repede! Ai plecat fara sa-mi iau ramas-bun….

De aici, sa stii ca ma gandesc zilnic la tine si as da orice sa pot sa te mai vad cateva clipe, sa-ti spun cateva cuvinte…

Dumnezeu sa te aiba in paza!

 

http://www.youtube.com/watch?v=rPZu65OAWhIImagine

2 ani

Doi ani tristi. Doi ani fara tine….

Mistakes

asculti melodia, reflectezi : te trezesti! regreti, actionezi. pe viitor, vei avea mai multa grija; pe viitor, vei aprecia mai mult. vei fi mai putin egoist, mai putin suparacios, vei asculta la randu-ti si vei intelege. o prietenie adevarata se castiga greu dar se pastreaza si mai greu. insa, odata dobandita si pretuita, te vei bucura toata viata de un dar minunat, de nepretuit. asa ca aveti grija pe unde calcati, sa nu (va) striviti!

 

This is not getting us nowhere

 

Anul Nou 2012

In noaptea dintre ani, eu am fost Soarele iar ceilalti au fost floarea-soarelui!

🙂

 

i am so sorry…

my heart hurts. my soul is falling apart. my mind is yelling. my eyes are crying. you re too good with me, i don t deserve you. 😦

Violence in my heart

It’s like once you’ve been hurt,

You are so scared to get attachet again.

Like you have this fear that every person you start to like is going to break your heart.

inca mi se pare un cosmar. ma ciupesc si simt ca ma doare: nu visez! ma cuprinde iar furia, o furie care ma roade, ma macina, imi provoaca dureri stomacale. mi-e greata. mi-e sila si …lacrimile-mi inunda ochii in speranta sa scap, sa ma eliberez 

pentru cateva minute am simtit cum inima da sa-mi iasa din piep, cum respiratia mi se taie, cum frica imi inunda tot corpul, toate celulele. ce sa fac? cum sa fac? nu vroiam decat sa scap cu bine! doamne…ce clipe ingrozitoare!

de ce tocmai mie? ar trebui sa zic ” bine ca am scapat teafara”, dar frica, spaima…nu ma lasa

« Older entries