inca mi se pare un cosmar. ma ciupesc si simt ca ma doare: nu visez! ma cuprinde iar furia, o furie care ma roade, ma macina, imi provoaca dureri stomacale. mi-e greata. mi-e sila si …lacrimile-mi inunda ochii in speranta sa scap, sa ma eliberez
pentru cateva minute am simtit cum inima da sa-mi iasa din piep, cum respiratia mi se taie, cum frica imi inunda tot corpul, toate celulele. ce sa fac? cum sa fac? nu vroiam decat sa scap cu bine! doamne…ce clipe ingrozitoare!
de ce tocmai mie? ar trebui sa zic ” bine ca am scapat teafara”, dar frica, spaima…nu ma lasa
